Antroposofie

Cale a cunoaşterii care ar dori să conducă spiritualul
din fiinţa omului la spiritualul din Univers.

Celui care încearcă să citească semnele Timpului la acest început al mileniului Ill, i se arată în mod clar că mai mult ca oricând, fiecare dintre noi este adus neîncetat în situaţia – uneori dramatică – de a trebui sa ia decizii existenţiale, pentru a nu se pierde în multitudinea de oferte şi în complexitatea situaţiilor în care este implicat. Cum găsim criterii de orientare şi o siguranţă lăuntrică, pe baza cărora să putem discerne lucrurile şi trece la faptă? Cum putem găsi răspunsuri la întrebările şi chemările pe care le percepem în suflet, în momentele când cotidianul nu reuşeşte să le înăbuşe? Toată această problematică s-a cristalizat de fapt deja la pragul de trecere spre secolul XX, marcat de transformări sociale cu efecte complexe şi de mari descoperiri ştiinţifice[1]. Se răspundea unor vechi întrebări, dar apăreau noi întrebări de o neaşteptată profunzime. Una dintre personalităţile care au venit să ofere răspunsuri valabile până în ziua de azi,  a fost austriacul Rudolf Steiner (1861 – 1925).

Rudolf Steiner, a studiat ca bursier la Unversitatea din Viena în principal matematica, fizica şi chimia; dar el a vizitat în paralel şi alte cursuri (anatomie, goetheanism[2] etc.), dobândind o temeinică pregătire umanistă. Deja din tinereţe el a ajuns la convingerea că viaţa omenească nu dobândeşte valoare şi însemnătate decât atunci când ne îndreptăm atenţia şi spre o lume ce depăşeşte sensibilul fizic. Declanşând un autentic reviriment spiritual el afirma: „Cunoaşterea suprasensibilului de fapt nu satisface doar nevoi teoretice, ci este, în primul rând, o adevărată practică a vieţii”.

Om de formaţie ştiinţifică şi doctor în filosofie, geniu universal şi totodată un esoterist creştin autentic, Rudolf Steiner a pus bazele ştiinţei moderne despre Spirit, Antroposofia. Precizând misiunea acesteia, el a adus elogii ştiinţelor moderne, dar totodată a evidenţat atât insuficienţele unei ştiinţe unilateral.materialiste a naturii, cât şi pe cele ale unei  mistici nebuloase. Această Anthropos-Sophia (înţelepciunea despre om) concepe omul ca fiind ţelul major al Divinităţii în actul Creaţiei. Spre sfârşitul vieţii el va a formula în mod sintetic:

Antroposofia este o cale de cunoaştere care ar dori să conducă spiritualul din fiinţa umană către spiritualul din Univers. Ea apare în om ca o necesitate a inimii şi a vieţii de sentiment.[3]

Opera lui Rudolf Steiner cuprinde 40 cărţi scrise şi peste 6000 de conferinţe cuprinse în alte 270 de volume.

Faptul că Antroposofia este o adevărată practică a vieţii şi  un factor de progres social şi cultural, este dovedit de numeroasele iniţiative sau de  cele peste 10 000 de instituţii antroposofice răspândite actualmente pe tot globul (grădiniţe, şcoli Waldorf  şi instituţii de învăţământ superior pedagogice, medicale, culturale, ferme biodinamice, etc).

[1] Aşa a fost cazul mai ales cu descoperirea radioactivităţii, datorită căreia concepţia ce dăinuia de secole, aceea că în lumea sensibilă materia ar fi ceva imuabil şi durabil, era zdruncinată din temelii.

[2] La vârsta de 28 de ani, el a fost invitat în Transilvania – în calitate de reputat goetheanist la Sibiu – unde, în decembrie 1889, a ţinut o conferinţă.

[3] Rudolf Steiner, Teze antroposofice (GA 26)

Exercițiul zilei

Calendarul sufletesc

săptămâna 42

© 2017 Societatea Antroposofică din România
Toate drepturile sunt rezervate.