Scurt istoric al Societăţii Antroposofice din România

  Prima fază – perioada dintre cele două Războaie Mondiale Întemeierea Societăţii Antroposofice din România Societatea Antroposofică din…

 

Prima fază – perioada dintre cele două Războaie Mondiale

Întemeierea Societăţii Antroposofice din România

Societatea Antroposofică din România a fost fondată în 1928, perioadă în care existau mai multe grupe de studiu al antroposofiei în limbile română, germană, maghiară şi rusă. Aceste grupe erau active în Muntenia (Bucureşti, Ploieşti, Constanţa), Transilvania (Sibiu, Sighişoara, Nocriş, Braşov ş.a.) şi Basarabia (Chişinău, Tighina, Orhei).

Unii dintre participanţii la această muncă ce le înnobila viaţa, ajutându-i să găsească un sens mai înalt pentru ea, luaseră contactul cu Antroposofia în străinătate. După cum rezultă din mărturii transmise oral sau din documentele găsite în Arhiva Goetheanumului din Dornach (Elveţia), printre aceştia se aflau  şi persoane care l-au audiat pe Rudolf Steiner în Berlin ori Dornach, sau care au cunoscut alţi membri ai Consiliului Director (Vorstandul) Societăţii Antroposofice Generale. Există corespondenţă chiar şi din 1923, când Rudolf Steiner mai era în viaţă, între oameni din Muntenia sau Transilvania şi Goetheanum.

Şi astfel, în toamna lui 1928 se formează un cerc de iniţiativă reprezentativ, care pregăteşte documentele necesare pentru înscrierea oficială a Societăţii Antroposofice din România, ca asociaţie. Formularele şi Statutul au fost depuse pe 3 octombrie 1928 la Ministerul Culturii şi Educaţiei, cererea fiind peste puţin timp aprobată. Prin aceasta Societatea Antroposofică din România (SAR) a devenit ceea ce – pentru situaţia de atunci – poate fi numit: o asociaţie culturală multietnică. În cadrul întrunirilor care au urmat, Viorica Petrovici Dragalina a fost aleasă ca Preşedinte.

Viaţa societăţii nou înfiinţate s-a putut desfăşura normal timp de aproape 15 ani. Din corespondenţa Vioricăi Dragalina cu Guenther Wachsmuth de la Goetheanum aflăm că în 1943 au obţinut un nou sediu central al societăţii în strada Vişinilor nr. 2 din Bucureşti, unde s-a putut ţine Adunarea Generală din acel an. Cu această ocazie se menţiona faptul că devine tot mai dificil să se comunice, mai ales cu străinătatea.

Faza a doua – perioada de după al Doilea Război Mondial (1945 – 1990)

Ajungând la putere, Partidul Comunist a dizolvat în 1947 prin decret toate asociaţiile culturale din ţară, Societatea Antroposofică din România ajungând să fie interzisă în acest context. A urmat o perioadă dificilă, în care personalităţi marcante ale mişcării antroposofice au fost interogate, unii dintre ei ajungând şi în închisoare pentru mai mulţi ani. Cu aceste ocazii au fost pierdute irecuperabil literatură de ştiinţă spirituală şi documente valoroase care atestau evenimente semnificative. Ştiind mai mult sau mai puţin unii de alţii, prietenii antroposofi desfăşurau o „activitate de catacombe” continuând totuşi să se întâlnească cu multă prudenţă în grupe mici, formate pe baza afinităţii sufleteşti sau condiţionării karmice.

Anii 1981/82 au fost marcaţi de un nou val de represiuni, cu interogări şi consfiscări, care au culminat cu interdicţia Societăţii Antroposofice – pentru a doua oară!

Faza a treia – perioada de după 1990

Reîntemeierea Societăţii Antroposofice din România

Pe 15 septembrie 1990, la finele unui Simpozion Internaţional Waldorf din Deva – cu aproape 500 participanţi -, a avut loc la Simeria Veche o Adunare de reîntemeiere a SAR. În urma unui anunţ-invitaţie făcut în presă, au venit din toată ţara prieteni ai Antroposofiei din trei generaţii, printre ei aflându-se şi foşti membri. Printre oaspeţii din străinătate s-a aflat şi dr. Gisela Reuther, delegată să reprezinte Vorstandul Societăţii Antroposofice Generale de la Goetheanum, la actul spiritual de reînfiinţare a Societăţii Antroposofice din România. Cu această ocazie a fost ales un Comitet Director, având ca preşedinte pe ing. Nicolae Crăciun. În zilele următoare au fost depuse în Bucureşti actele necesare, obţinându-se decizia judecătorească de recunoaştere oficială a SAR.

De atunci Societatea a avut diverse sedii, până în 1996, când a reuşit – împreună cu Asociaţia Euritmia – să cumpere un imobil în str. Vişinilor 17. Interesant este faptul că, după atâtea schimbări, actuala adresă este în imediata apropiere a adresei pe care SAR o avea cu o jumătate de secol înainte – Vişinilor 2.

Complexul de circumstanţe din perioada 1947-90 a cauzat crearea unui fel de gol: Mulţi dintre „antroposofii de generaţia a doua” părăsiseră  planul fizic, nimeni nu mai avea documente oficiale, din care să rezulte unele detalii importante privind viaţa SAR. Şi iată că abia după 2010 când datorită unor împrejurări favorabile, a fost posibilă obţinerea de documente de la Arhiva Goetheanumului, pe baza cărora s-a creat o imagine mai completă privitoare la devenirea societăţii. Şi abia atunci s-a putut constata că strada Vişinilor din Bucureşti are o legătură cu mişcarea antroposofică peste decenii. Este această coincidenţă spaţială „o întâmplare”, sau o concordanţă plină de temei, care transcende spaţio-temporalul?

Ulterior partea de proprietate a SAR a fost restaurată, etajată şi completată cu o sală de festivităţi, devenind Casa Rudolf Steiner din Bucureşti. În această casă îşi desfăşoară activitatea numeroase grupe de studiu, au loc expuneri, conferinţe, evenimente artistice sau simpozioane. În spaţiile ei se ţin în mod regulat şi diferite alte cursuri, ca de exemplu gimnastica Bothmer.

Exercițiul zilei

Calendarul sufletesc

săptămâna 42

© 2017 Societatea Antroposofică din România
Toate drepturile sunt rezervate.