În perioada 29 – 31 ianuarie 2010 s-a desfăşurat modulul VII al cursului de meditaţie antroposofică organizat la Timişoara şi coordonat de Marius Gabor. Fiind un grup mic (au participat doar 10 persoane), s-a creat încă de la început o atmosferă caldă, intimă, de apropiere sufletească, ce s-a păstrat până la finalul zilei de duminică.

Din discuţiile purtate au reieşit 3 subiecte centrale: moralitatea şi dezvoltarea morală; meditaţiile mantrice; cele două căi/metode prin care se poate obţine .

Pornind de la ideea menţionată de Rudolf Steiner în „Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile spirituale?”, conform căreia „atunci când cauţi să faci un pas înainte în cunoaşterea adevărurilor spirituale oculte, să faci în acelaşi timp trei paşi înainte în desăvârşirea în bine a caracterului tău”, s-au purtat discuţii şi s-au împărtăşit păreri despre moralitate şi dezvoltarea morală (ce este moral şi ce este imoral, ce tehnici şi exerciţii putem folosi pentru dezvoltarea morală etc.).

Aşa se face că grupul s-a îmbogăţit cu o nouă întrebare cheie: „Cu moralitatea cum (mai) stai?”. Aceasta se adaugă unei alte întrebări cheie ce a apărut după primul modul: „De ce medităm?”

Ca tehnici şi exerciţii de dezvoltare morală s-au menţionat câteva (lista poate fi îmbogăţită):

-         când discutăm să nu îl contrazicem pe celălalt

-         ascultă-l pe celălalt cu o atitudine interioară de toleranţă

-         dacă celălalt are o altă opinie decât tine nu încerca să-i impui opinia ta, ci gândeşte-te dacă îl poţi sprijini să-şi formuleze şi mai bine opinia lui şi în modul în care doreşte el

-         nu te întreba atât de mult ce vrei tu, ci întreabă-te ce vrea de fapt celălalt

-         meditaţie asupra unor cuvinte cu semnificaţie morală (de ex. să medităm ce semnificaţie au pentru noi cuvinte precum „corect”, „moral” ş.a.)

-         metoda oglindirii – să fim atenţi ce descoperim despre noi înşine în „oglinda” ce o reprezintă pentru noi mai ales persoanele cu care suntem în relaţii apropiate

-         „Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Pilda bunului samarinean; Ce înseamnă „a te iubi pe tine însuţi” ca model al iubirii faţă de aproapele tău? etc.)

-         diversele exerciţii sugerate de Rudolf Steiner în „Cum se dobândesc…” (dezvoltarea veneraţiei, a deosebi esenţialul de neesenţial ş.a.)

În privinţa tehnicilor de meditaţie, noutatea a constituit-o meditaţia mantrică (meditaţie pe baza unei mantre). Scopul acestei meditaţii e acelaşi ca la Meditaţia crucii cu şapte trandafiri – de a avea o trăire a sufletului care să se desprindă de trupesc şi să fie strict canalizată pe conţinutul respectivei meditaţii.

Dacă rădăcina gândului este întodeauna în simţire, prin acest tip de meditaţie facem exact invers – prin gândire ajungem la sentiment (ne lăsăm sufletul să zăbovească asupra conţinuturilor în mod repetat, ne facem reprezentări pe seama fiecărui verset, până când simţim că începe să vibreze trăirea, astfel încât trăirea să meargă cu versetul respectiv şi să nu existe alte conţinuturi care să ne deranjeze).

Drept căi pentru obţinerea iniţierii au fost prezentate două metode, ce îşi au originile în misteriile din Antichitate:

-         metoda orientată spre exterior – metoda nordică (apolinică), realizată prin observarea naturii, a proceselor cosmice, observaţii sufleteşti în natură etc.

În această metodă apare pericolul ahrimanic – se dezvoltă gândirea rece, acea genialitate care sună raţional, care găseşte tot timpul ceva de criticat. Lipseşte iubirea, compasiunea, dorinţa de înţelegere (nu vreau să văd în celălalt ce e genial în el, ci vreau să văd genialitatea mea).

Când ieşi în exterior, riscul să te pierzi şi să nu te mai poţi aduna. Curajul este calitatea sufletească necesară a fi dezvoltată, căci el are rolul de a te aduna să nu te pierzi când ieşi în afară.

-         metoda orientată spre interior – metoda egipteană  (dionisiacă), realizată prin observarea propriilor trăiri, întoarcerea către lumea interioară (precum în misticism).

Aici apare pericolul luciferic – devenim foarte egoişti şi foarte centraţi pe noi înşine, chiar a-sociali. Altruismul ne poate ajuta să ne lepădăm de noi.

Pe drumul spre interior apare riscul să îţi întâlneşti propriii demoni şi să îţi creezi iluzii foarte puternice. De aceea este nevoie de focusarea conştienţei ca să nu ajungi să te laşi orbit, prin egoism, mândrie etc., de cele ale tale, de „minunăţiile” ce le vezi în tine. Important este să te menţii „treaz”.

Data următoarei întâlniri a grupului a fost stabilită în 16-18 aprilie 2010.