Text: fragment din „Evadarea tăcută” de Lena Constante și poeziile „Amin” de Aurel Vișoveanu, „Pitești” de Sergiu Mandinescu,...
Euritmia artistică este o artă a mișcării, un dans, dar unul diferit, căci își propune să cultive mișcările trupului omenesc în așa fel încât acestea să devină cuvânt și cânt. Vorbirea şi cântul sunt două forme de exprimare a sufletului omenesc. În acest sens, dansând vorbirea și cântul, euritmia este „revelaţia sufletului omenesc”.
Fiecare vocală, consoană şi nuanţă a cuvântului, a vorbirii, fiecare notă muzicală, interval sau acord muzical vor avea o mişcare intrinsecă revelată printr-un gest euritmic. Se revelează, prin mişcare, legităţile obiective ale vorbirii, ale muzicii şi nu impresii subiective.
Euritmia poetică este „vorbire vizibilă în spaţiu”.
Euritmia muzicală este „cântare vizibilă în timp”.
În euritmia poetică trupul întreg devine laringe, săvârșind în mod vizibil aceleaşi mişcări pe care le face (invizibil) laringele în timpul vorbirii. În euritmia muzicală trupul devine instrumentul cu care euritmistul interpretează partitura, instrument la care cantă Eul așa cum cântă violonistul la vioară.
Euritmia este o artă cu rădăcinile în antroposofie. Rudolf Steiner, inițiatorul antroposofiei, pune bazele acestei arte la începutul sec. XX. Atât euritmia artistică, cât și arta vorbirii au fost ocrotite şi îngrijite de Marie Steiner. Pe scenă, euritmia se exprimă plenar.
Un spectacol de euritmie poate prezenta atât texte dramatice, poeme din lirica clasică și modernă, cât și compoziții muzicale pentru un singur instrument, muzică de cameră sau piese pentru orchestră din repertoriul clasic și contemporan.